DIAGNOSTIC SI TRATAMENT ALOPAT

IN SINDROMUL OVARELOR POLICHISTICE (SOP)

*

Sindromul ovarelor polichistice (numit si sindrom Stein-Leventhal  dupa numele celor 2 cercetatori care au descris in 1935 asocierea ovarelor polichistice cu amenoreea, infertilitatea, obezitatea si tendinta de virilizare) este o conditie de sanatate greu de diagnosticat, deoarece numai o treime din paciente au manifestarile specifice complete, restul de doua treimi avand doar caracteristicile partiale ale sindromului. Un studiu efectuat in 1988, arata ca numai 22% din femeile cu SOP au ovare polichistice si doar 76% au ciclu menstrual neregulat….

Aceasta multitudine de manifestari ale SOP face ca el sa fie considerat astazi o afectiune heterogena, in care sunt incadrate mai multe subpopulatii de femei, la care elementele etiopatogenice diferite, cel mai probabil multifactoriale – genetice, ambientale, nutritionale, hormonale induc aparitia unor anormalitati hormonale ce se perpetueaza apoi intr-un cerc vicios. Aceasta heterogenitate explica de ce anumite trasaturi clinice si hormonale sunt specifice SOP, dar nu in totalitate patognomonice, prezenta lor nefiind obligatorie pentru diagnostic.

Definitia sindromului a suferit schimbari de-a lungul timpului. Initial, sindromul a fost descris ca asocierea dintre infertilitate, hirsutism, obezitate si aspect de ovare polichistice. Astazi este admis faptul ca prezentarea clinica a sindromului este variata, nefiind necesara prezenta tuturor elementelor de mai sus.

In 1990, criteriile stabilite de NIH (National Institute of Health) pentru definirea SOP au fost: 1. anovulatie 2. evidenta clinica sau biologica a unui exces de androgeni; 3. profil anormal al secretiei de gonadotropine (raport LH/FSH crescut); 4. prezenta ovarelor polichistice (ecografic sau prin vizualizare directa laparoscopic sau in urma unei laparotomii); 5. excluderea altor cauze de anovulatie si hiperandrogenism, precum hiperplazia suprarenaliana congenitala, acromegalia, hipotiroidismul, sindromul Cushing sau o tumoare ovariana secretanta de androgeni. In 2003, la Rotterdam, consensul privind definirea sindromului cuprindea 2 din urmatoarele 3 criterii: 1. anovulatie; 2. hiperandrogenism clinic sau paraclinic; 3. aspect ecografic de ovare polichistice (prezenta a cel putin 12 foliculi cu diametrul cuprins intre 2 si 9 mm).

Hiperandrogenismul se poate prezenta ca hirsutism, acnee, alopecie de tip masculin. Anovulatia se manifesta prin modificari ale ciclului menstrual (amenoree, oligomenoree, spaniomenoree) sau infertilitate. Trebuie retinut ca prezenta unei morfologii ovariene polichistice nu este indispensabila pentru diagnostic si ca pacientele cu SOP pot prezenta uneori ovulatii spontane. Recent, s-a demonstrat ca rezistenta la INS este prezenta atat la pacientele cu greutate normala, cat si la cele obeze, si probabil joaca un rol important in fiziopatologia SOP.

*

Sindromul ovarelor polichistice este greu de diagnosticat sau diagnosticat tardiv dupa metodele medicinei alopate. Initial, multe dintre simpotmele SOP – acnee, obezitate, pilozitate excesiva, menstruatii neregulate – sunt percepute doar ca neplacute si fara legatura intre ele sau cu sindromul ovarului polichistic. De aceea, multe femei nu se prezinta la medic si nu sunt diagnosticate ca atare pana cand simptomele nu se accentueaza ori pana cand nu apar problemele legate de fertilitate.

SOP reprezinta cauza principala a infertilitatii feminine prin anovulatie, dar importanta sa deosebita este justificata si de faptul ca el cuprinde numeroase trasaturi specifice  hiperandrogenismului (hirsuitism, virilizare) ce afecteaza personalitatea femeii si comportamentului ei social si afectiv.

*

Medicina alopata nu ofera un test unic, rapid pentru identificarea sindromului ovarului polichistic. Diagnosticul depinde foarte mult de experienta clinicianului, de istoricul medical detaliat al pacientului, de examenul clinic general si de testele de laborator. In general, sunt necesare urmatoarele investigatii:

  • ecografie, pentru a stabili dimensiunea ovarelor sau prezenta chisturilor;
  • biochimie (teste de sange), pentru detectarea nivelelor hormonale din sange; din pacate nivelele estrogenilor din sange nu sunt edificatoare, deoarece estrogenii sunt hormoni lipofili (cu afinitate pentru tesutul gras) si stau putin in sange.

Electromedicina ofera posibilitatea unui diagnostic precoce si rapid al sindromului ovarelor polichistice, permitand si identificarea cauzelor si riscurilor posibile, a caror cunoastere este esentiala pentru elaborarea tratamentului.

 

 

TRATAMENTUL SOP IN MEDICINA ALOPATA

Tratamentul SOP urmareste controlarea simptomelor : infertilitatea, hirsutismul, acneea, obezitatea si combaterea infertilitatii (in functie de dorinta pacientei) prin tratament medicamentos si chirurgical.

Pe termen lung, cel mai important aspect al tratamentului este controlarea riscurilor cardiovasculare precum obezitatea, hipercolesteromia (nivel ridicat de colesterol), diabetul si hipertensiunea arteriala. Femeile care sufera de SOP, in special cele cu un surplus de greutate, au nevoie de consiliere in legatura cu o nutritie sanatoasa. Obezitatea agraveaza rezistenta la INS. Pierderea in greutate poate reduce atat nivelul de INS cat si pe cel de hormoni masculini si poate chiar restabili ovulatia. Totusi, slabirea este mai dificila pentru femeile cu SOP, care trebuie sa consulte un nutritionist pentru adoptarea unui program de controlare a greutatii

Tratamentul medicamentos pentru reglarea ciclului menstrual: la femeile care nu isi doresc o sarcina, tratamentul poate consta in administrarea de contraceptive orale care combina estrogen si progesteron. Acestea scad secretia de hormoni masculini, dar prezinta numeroase alte riscuri pentru sanatate (vezi „Hormoni naturali vs hormoni sintetici in terapia afectiunilor ginecologice feminine “)

Tratamentul aspectelor metabolice din SOP vizeaza rezistenta la INS, hiper – INS si eventual diabetul zaharat, tulburarile metabolismului lipidic si obezitatea. Reducerea greutatii cu peste 5% determina ameliorarea perturbarilor hormonale si biochimice, ameliorarea dereglarilor ciclului menstrual, a semnelor de hiperandrogenism si a infertilitatii

Tratamentul hirsutismului (pentru reducerea cresterii excesive a parului) Medicul poate prescrie alte medicamente pentru a reduce efectele excesului de hormoni androgeni. Spironolactona (Aldactona) blocheaza efectele hormonilor si reduce producerea de hormoni. Spironolactona este si un diuretic, iar printre efectele adverse se numara oboseala, cefaleea. Alte medicatii antiandrogenice sunt: finasterida (Propecia, Proscar) si flutamida (Eulexin). Pentru a incetini cresterea parului facial la femei, medicul poate prescrie crema Vaniqa (substanta activa eflornithinum). Crema se aplica de doua ori pe zi si nu este recomandata in timpul sarcinii.

Tratamentul pentru obtinerea sarcinii : tratamentul este orientat indeosebi pentru inducerea ovulatiei dar si mentinerea sarcinii. Metodele de inducere a ovulatiei sunt variate, atat medicamentoase: clomifen citrat (initiator endometrioza), gonadotropi, agonisti si superagonisti de ginadoliberina, hGh, cat si chirurgicale: decorticarea ovariana si electrocauterizarea ovariana laparoscopica (cu ajutorul electrocauterului sau al laserului, se distrug foliculele marite de pe suprafata ovarelor).

Tratamentul medicamentos (contraceptive orale, anti-androgeni si agenti de sensibilizare la INS) poate fi folositor pe moment anumitor femei, dar ele nu restaureaza sanatatea. Ele nu se adreseaza cauzelor fundamentale ale SOP si, ca toate produsele farmaceutice, au efecte secundare potentiale deosebit de periculoase. Pilula contraceptiva poate cauza crestere in greutate, depresie, probleme cu coagularea sangelui, boli cardiovasculare, hipertensiune, cancer etc. Metformin-ul poate cauza pierderea apetitului, diaree, greata si balonare iar folosirea indelungata a cremelor pe baza de steroizi cauzeaza subtierea pielii si supresia sistemului imunitar (BMA New Guide to Drugs and Medicines, 2001).

 

revino la pagina SOP principala  >>>