TRATAMENTUL NATURIST SI … CHIRURGIA !

 

Aparent alegerea pe care o persoana o face pentru a se supune unei interventii chirurgicale exclude terapia naturista, dar daca dorim sa facem mai mult pentru sanatatea noastra, vom vedea ca lucrurile stau cu totul altfel.

Chirurgia a fost denumita  “violenta benigna” (Waldron 1985) – un termen adecvat pentru ranirea calculata si intentionata a unui corp uman, chiar si atunci cand scopul este vindecarea bolii. Intr-adevar, din punct de vedere fiziologic (biologic), chirurgia cauzeaza aceleasi tipuri de leziuni tisulare care apar in timpul unei leziuni traumatice. Din punct de vedere energetic, interventia chirurgicala destructureaza energetic definitiv / permanent zona incizata ( afecteaza meridianele energtice si/sau chakrele locale)  ceea ce creaza premisele aparitiei unor noi afectiuni in zona.

Desi  interventia chirurgicala poate fi necesara si benefica, organismul nu face nici o discriminare intre bisturiul unui chirurg si orice alt fel de trauma. De fapt, studiile au aratat ca pacientii sunt sub stres fiziologic si psihologic foarte mare, atat in timpul cat si dupa interventia chirurgicala.

In general, o interventie chirurgicala poate fi impartita in trei faze principale: perioada preoperatorie, perioada in timpul interventiei chirurgicale, si perioada post-operatorie (recuperarea). La fiecare din aceste etape, pacientii pot avea un rol activ in propria lor bunastare, prin aplicarea unor terapii naturale (inclusiv dietoterapie – Asher 2004; Schmiesing 2005), care reduc stresul psihologic, moduleaza raspunsul imun, restabiliesc functia suprarenalelor, reduc inflamatia, accelereaza vindecarea ranilor si recuperarea si reduc efectele adverse: aderente, abcese, raspandirea bacteriilor si tumorilor in organism etc.

 

PERIOADA PRE-OPERATORIE

Intr-o situatie ideala, pacientul supus unei interventii chirurgicale va avea suficient timp inainte de operatie pentru a se pregati emotional si fizic, dar, in mod real, faza preoperatorie (pregatitoare)  este faza cea mai variabila ca durata: in cazul unei interventii chirurgicale de urgenta, acest termen poate fi limitata la cateva ore (si, in caz de trauma cateva minute). Cu toate acestea, in cele mai multe cazuri, exista mult mai mult timp pentru pregatirea, si se pot face interventii nutritionale eficiente. Studiul statistic al lui Patel (2005) arata faptul ca 50% din pacientii spitalizati sufera de subnutritie, ceea ce intarzie semnificativ recuperarea.

Dieta sanatoasa si suplimentele nutritive adecvate pot ajuta la pregatirea unui pacient pentru chirurgie prin maximizarea rezervelor de proteine, acizi grasi esentiali, vitamine si minerale. Nutrientii specifici si suplimentele pot, de asemenea, sustine sistemul imunitar, reduce stresul oxidativ, si controla inflamatia.

Stresul psihologic si emotional reduce functia sistemului imunitar al organismului si face pe oameni mai vulnerabili la boli. O mare parte din acest efect este mediat de structuri cerebrale care influenteaza productia de hormoni indusi de stres (de exemplu, corticosteroizi) (Leonard 2005; Straub 2005). Fiecare persoana care va trece printr-o procedura chirurgicala, indiferent cat de mica, are un anumit grad de anxietate cu privire la procedura, la rezultatele sale, si la complicatii posibile. Perioadele preoperatorii excesiv de lungi pot fi asociate cu cantitati crescute de ingrijorare, anxietate, si de stres; acesti factori pot avea un impact negativ asupra rezultatelor chirurgicale (Pucak 2005). Fraza adesea repetata “relaxeaza-te” este nu doar ineficienta in intregime, dar exista  dovezi ca pacientii experimenteaza un nivel crescut de stres. Cea mai eficienta interventie pentru a reduce nivelul de stres este comunicarea medic –pacient, dar exista si si strategii de lucru individuale ale pacientului de tipul (electro)hipnozei (Lambert 1996; Rapkin 1991), imageriei ghidate (sejururi mai scurte in spital -Halpin 2002; Norred 2000 – si mai putin cu 50% medicamente pentru durere -Tusek 1997), NLP-ului, biofeedback-ului  etc.

 

OPERATIA PROPRIU-ZISA

Procedura chirurgicala in sine este faza in care pacientii au cel mai putin control. Durerea si functiile vitale sunt controlate de anestezist: multi agenti anestezici sunt meniti sa provoace starea de inconstienta si sa ajute la gestionarea durerii, iar alte medicamente sunt administrate pentru a sprijini pulsul si tensiunea arteriala, a preveni infectia si pierderea de sange, precum si a contracara efectele secundare ale altor medicamente. Se pot  administra  in mod curent cca 10 medicamente in cursul unei proceduri chirurgicale majore. Transfuzia de sange poate avea efecte imprevizibile, mai ales in ceea ce priveste statutul  calciului (Spiess 2004).

Desi fiecare medicament are scopul sau, el are, de asemenea, efecte nedorite inevitabile: multe medicamente sunt oxidanti puternici iar altele stimuleaza raspunsurile imune sau inflamatorii, in special in plamani, care sunt direct expuse la gaze anestezice inhalatorii (Patel 2002; Yang 2001). Cele mai multe medicamente au efecte asupra capacitatii de detoxifiere a ficatului. Uneori oxigenul suplimentar produce niveluri crescute de radicali liberi (specii reactive de oxigen -ROS) care pot deteriora tesuturile. Proceduri chirurgicale propriu-zise sunt cunoscute pentru a reduce nivelurile circulante de vitamine A, E, si alti antioxidanti (Luyten 2005; Schindler 2003).

Majoritatea stresului fiziologic produs de o operatie este rezultatul leziuni tisulare directe de la taiere, de prindere, sutura, precum si rasucirea organelor si a altor structuri. Fluxul redus de sange produce ischemie (lipsa de oxigen), ducand la moartea celulelor si eliberarea de componente intracelulare care produc un mediu acid. Enzimele eliberate de celulele lezate se pot deteriora si mai mult tesut adiacent. Restabilirea fluxului sangvin intr-o zona ischemica implica niveluri crescute de oxigen care genereaza stres oxidativ tranzitoriu si readuc toxinele specifice tesutului in circulatia generala (Michalik 2006). Molecule oxidante produc acelasi tip de deteriorare a membranelor celulare (peroxidarea lipidelor), ca procesul de boala in sine (Stark 2005). In mod similar, stresul oxidativ contribuie la stimularea proceselor inflamatorii si eliberarea de citokine, ceea ce contribuie la degradarea tesutul lezat (Michalik 2006; Potts 2006; De La Fuente 2005). In timp ce acest raspuns inflamator intervine in primele etape de vindecare, el poate deveni de multe ori exagerat  si contribuie la stresul local si sistemic, si impiedica, mai degraba decat imbunatateste, recuperarea(Angele 2005).

In cele din urma, desi nu este un factor major in timpul operatiei, organismele bacteriene si fungice pot avea acces la zone ale corpului in mod normal sterile, in special in timpul asa-numitele cazuri “murdare”, in care intestinele sau alte organe natural contaminate trebuie sa fie deschise. Drenajul abceselor  si a  altor tesuturi infectate pot permite, de asemenea, intrarea organismelor   infectioase  in tesutul altfel steril, stabilind cadrul pentru o infectie postoperatorie, cu consecinte inflamatorii si oxidative (Angele 2005).

Stresul oxidativ si procesul inflamator nu se limiteaza la zona interventiei chirurgicale. Este admis acum ca operatia poate genera stres inflamator sistemic, care poate provoca  rani in zonele indepartate de site-ul chirurgical (Frass 2001; Kawahito 2000). De exemplu, interventie chirurgicala poate avea un impact asupra vaselor de sange, cauzand tensiune arteriala oscilanta (Williams 1999). Unul dintre efectele cele mai profunde ale procedurilor chirurugicale este impactul asupra tractului gastro-intestinal: interventiile chirurgicale (si anestezia) pot produce sindromul de intestin semipermeabil  (“leaky gut”), care permite intrarea de toxine si microorganisme in circulatie si care afecteaza sanatatea pe termen lung si foarte lung (Mangiante 2005), fiind un trigger important in bolile autoimune.

 

PERIOADA POST-OPERATORIE

Perioada post-operatorie este o faza care abunda in probleme pentru pacient:

  • o mare problema provine din relatiile complicate dintre procesele de regenerare a tesutului, inflamatie, si infectie. O anumita cantitate de inflamatie este necesara pentru buna vindecare a ranilor – citokinele si alti mediatori sunt necesari pentru producerea factorului de crestere a endoteliului vascular, care asigurar alimentarea cu sange pentru tesutul nou (Khanna 2001, 2002). Celule inflamatorii si produsele lor chimice sunt, de asemenea, necesare pentru a lupta amenintarea mereu prezent de infectie, cu toate acestea, inflamatia excesiv poate afecta, de asemenea, procesul de vindecare.
  • suplimentar fata de afectarea directa a tesuturilor in timpul operatiei, pot aparea complcatii cauzate de descresterea mobilitatii cum ar fi: colapsul partial al plamanilor cauzat de respiratia superficiala si dureroasa (Westerdahl 2005), infectii ale vezicii urinare cauzate de catetere (Green 1995), inflamatia locala a ranii vindecate (Larsen 2003) si inflamatia cauzata de cheagurile de sange care pot aparea in extremitatile imobilizate (Vucic 2003). Toate aceste complicatii sunt consecinta proceselor inflamatorii amplificate de interventia chirurgicala. Prin electroterapie si nutritie se poate controla apartia acestor complicatii (Calder 2004).
  • cea mai severa complicatie postoperatorie este dezvoltarea escarelor, care apar la punctele de presiune la pacientii care nu sunt capabili sau nu doresc (din cauza durerii) sa-si schimbe pozitia lor in pat. Presiunea constanta reduce fluxul local de sange, producand ischemie (niveluri reduse de oxigen) si lipsa de substante nutritive. Aceasta situatie produce rapid cresterea nivelurilor tisulere de deseuri metabolice (de exemplu, acid lactic) si, eventual, provoaca moartea celulelor, cu eliberarea de toxine si enzime in tesutul adiacent. Inca o data, inflamatia este declansata in tesutul anterior sanatos, prin atragerea de celule inflamatorii care provoaca leziuni tisulare mai departe. Necroza (moartea celulelor) poate aparea foarte rapid in aceste ulcere, rezultand aparitia unor mase mari de tesut mort sau in curs de necrozare, care reprezinta un teren propice pentru infectiile bacteriene. Din toate aceste motive, escarele reprezinta un pericol important pentru sanatatea pacientului si deficitele nutritionale sunt un factor major in aparitia lor (Domini 2005). Terapia FSM poate ajuta prin stimularea microcirculatiei, a oxigenarii si reducerea inflamatiei locale.
  • vindecarea corespunzatoare necesita un aport important de energie si nutrienti pentru regenerarea tesutului: cerintele pentru calorii, proteine​​, vitamine din perioada postoperatorie sunt mai mari decat in orice alta perioada din durata de viata a unui adult (Ellis 1991). Anterior, chirurgii limitau sever cantitatea si ritmul meselor postoperatorii, crezand ca intestinul are nevoie de o perioada de recuperare de lunga durata dupa anestezie si chirurgie. Astazi, cei mai multi chirurgi recunosc urgenta restaurarii timpurii a meselor, de preferinta pe calea gastro-intestinala (Grimble 2005; Fearon 2003). S-a demonstart ca aceasta practica este folositoare nu numai pentru a maximiza aportul nutritional, dar si pentru a reduce efectele de tip “intestin semipermeabil” (“leaky-gut”), produse de inflamatie sistemica ca raspuns la interventa chirurgicala (Mangiante 2005).
  • chirurgia suprima raspunsul imun (Angele 2005). Din acest motiv, riscul de infectie, deja ridicat de operatia in sine, se ridica mult mai sus in perioada postoperatorie pe masura ce toate ramurile ale sistemului imunitar isi revin foarte lent din starea lor depresata. Mai multe substante nutritive contribuie la recuperarea postoperatorie a sistemului imunitar, si noul domeniu al imunonutritiei sa dezvoltat in jurul unui  nou tip de intelegere a efectelor anumitor nutrienti in raspunsurile imune si inflamatorii (Alvarez 2003).

Aceste probleme din timpul fazei post-operatorii pot fi adresate de catre terapiile naturale, care vor preveni agravarea lor si vor accelera procesul de vindecare. Ca si in perioada pre-operatorie, s-au demonstrat beneficii considerabile de pe urma dietoterapiei / imunonutritiei, terapiei ortomoleculare, (electro)hipnozei, biofeedbackului, PEMF (Pulsed Electro-Magnetic Field Therapy), terapia cu microcurenti (FSM Frequency Specific Microcurrent)  si imageriei ghidate.

 

IMUNONUTRITIA & TERAPIA ORTOMOLECULARA

Majoritatea chirurgilor admit ca o buna atentie la alimentatie, inclusiv la efectele sale asupra statusului antioxidant si inflamator, poate avea un impact pozitiv major asupra rezultatului unei proceduri chirurgicale (Calder 2004). Un program nutritional cuprinzator si de durata (inceput in ultimele saptamani dinaintea interventiei chirurgicale si continuat post-operator cat mai devreme posibil), permite cresterea ratei de supravietuire, reducerea complicatiilor, minimizeaza durata sederii spital, scade costurile si creste in mod semnificativ calitatea vietii (Ellis 1991). Programul trebuie sa ofere un mix adecvat de nutrienti pentru a stimula functia imunitar sanatos in timp ce suprima raspunsul inflamator exagerat (Chen 2005; Grimble 2005). Numeroase studii stiintiifce au testat o larga varietate de formule nutritive si de rute de livrare. Rezultatele cele mai promitatoare provin de la formule nutritive administrate oral sau enteral (prin tub), comparativ cu administrarea intravenoasa. Acest tip de alimentare reduce atrofia mucoasei intestinale si prevene cresterea permeabilitatii intestinale, care este o consecinta a raspunsului inflamator (Mangiante 2005). Pacientii care au luat suplimente orale/enterale au avut mai putine infectii (Fukushima 2004), perioade mai scurte la terapia intensiva, si mai putine zile de spitalizare (Grimble 2005). Ei au avut o rata accelerata de vindecare a ranilor, comparativ cu pacientii care au primit alimentatie obisnuita (Farreras 2005).

Daca programul de imunonutritie si terapie ortomoleculara se incepe cu minim 5 zile inainte de interventia chirurgicala, se pot obtine beneficii mai mari pentru pacient (Sax 2005), inclusiv efectele benefice asupra sistemului imunitar (2006 Matsuda), infectii postoperatorii mai putine (Moskovitz 2004), precum si costurile reduse ale spitalizarii (Braga 2005).

 

Programul poate contine:

Acizi grasi Omega 3 (in special din uleiul de peste) – reduc  citokinele pro-inflamatorii (Heller 2000) si fac ca membranele celulare si mitocondriale sa fie mai rezistente la stresul oxidativ (Ates 2004), ceea ce reduce afectarea tesuturilor direct implicate si previne amplificarea raspunsului inflamator;

Aminoacizi:

  • Arginina: furnizeaza un substrat pentru producerea de oxid nitric, care imbunatateste fluxul de sange prin relaxarea vaselor de sange (Grimble 2005). De asemenea, stimuleaza si activeaza celulele sistemului imunitar (Fukushima 2004). Trauma si chirurgia duc la cresterea nivelului enzimei arginaza, ceea ce reduce nivelul de arginina (Bansal 2005). S-a observat ca suplimentarea cu arginina, singura sau in combinatie, accelereaza vindecarea ranilor (Moskovitz 2004) si previne escarele (Singer 2002).
    Glutamina:  este o componenta majora a proteinelor ​​produse in timpul coagularii (Weisel 2005). Suplimentarea cu glutamina creste, de asemenea, viteza de vindecarea ranilor (Peng 2004).
    Taurina:  este necesara pentru productia de energie in mitocondrii si utilizarea eficienta a altor nutrienti (Jeejeebhoy 2002). Este demonstrat ca imbunatateste rezultatele chirurgiei cardiace prin protejarea muschiului inimii impotriva deteriorarii ischemice (Keith 2005).
  • Proteine din plante

Anti-oxidanti: acid lipoic, coenzima Q10 (in forma adecvata varstei si conditiilor hepatice), melatonina, curcumin etc in functie de zona afectata, de tipul afectiunii si simptomele conexe precum si de starea sistemului imunitar.

Minerale: Zinc si mineralele complementare

Vitamine: A,C, E

Aceste suplimente au efecte ca: scaderea coagularii sangelui, scaderea insulinei etc si pot interactiona cu alte medicamente (anti-coagulante/ Aspirina/Aspenter, pentru diabetici etc) sau conditii (mai ales hepatice, biliare, autoimune si  renale). Dozajul se stabileste in functie de varsta, greutatea si statusul nutritional al pacientului. Administrarea suplimentelor se face numai cu acordul medicului chirurg. In cazul unui program de imunonutritie desfasurat cu 1-2 luni inainte de operatie, se poate suspenda programul cu 10-14 zile inainte de interventie spre a fi reluat ulterior.

Pentru fiecare tip de operatie (vezi operatiile de cezariana, endometrioza, interventii stomatologice) sunt recomandari speciale.

Ideal, programul se incepe cu 3-4 saptamani inaintea operatiei si se stopeaza cu 5-7 zile  inaintea interventiei (varianta: 2 saptamani cu oprire inainte cu 3 zile), cu exceptia Resveratrolului si propolisului care pot continua non-stop, cu exceptia a 12 ore inainte si dupa interventie.

Alimentatia dupa operatie: se incepe cu   suc de morcovi organici, suc de grau verde incoltit, supa concentrata de gaina de tara (fiarta la foc mic peste 2 ore), apoi legume diverse.

 

ELECTROTERAPIA

Electroterapia are rolul major in refacerea post-operatorie deoarece:

  • terapia FSM poate creste viteza de vindecare de pana la 5 ori intr-un mod sigur si neinvaziv. Terapia FSM creste productia de ATP cu 500%, reduce procesele inflamatorii mediate de COX, creste sinteza proteinelor cu 70%, creste transportul aminoacizilor cu pana la 40%, remodeleaza si transforma tesutul cicatricial, creste nivelul beta-endorfinelor respunsabile cu starea de bine, restaureaza functia suprarenalelor, reduce timpul de vindecare al fracturilor cu pana la 50%, imbanatateste sinteza ADN, receptia insulinei, oxigenarea si reapararea celulara, asimilarea de calciu intracelular, functia sistemului imunitar si viteza de reabilitare neuromusculara.  Pentru pacient aceste imbunatatiri inseamna descresterea durerii si inflamatiei, relaxarea musculara, cresterea mobilitatii si a vitezei de vindecare si dizolvarea tesutului cicatricial.
  • biofeedback-ul se foloseste pentru controlul incontinentei urinare, fecale si constipatiei de aferente operatiei, dar si pentru reducerea stresului (care intarzie vindecarea ranilor) si a durerii si, eventual, controlul insomniei; deoarece biofeedbackul implica o mai buna constientizare a functiilor corpului, el poate ajuta o persoana sa-si controleze sau sa-si modifice orice functie fizica: de exemplu poate ajuta la reabilitarea/ tonifierea  musculaturii dupa operatie sau trauma, inclusiv preluarea functiilor altor muschi care sunt inactivi / debilitati.
  • imageria ghidata reduce durerea, anxietatea si durata sederii la pacientii supusi unor proceduri chirurgicale diverse (Antall 2004; Halpin 2002; Lambert 1996).

Combinatia neinvaziva si personalizata de terapii naturale ofera un efect sinergistic maximal care ajuta ca pacientul sa poata depasi cat mai usor momentul interventiei chirurgicale, cu efecte minime pe plan fiziologic si emotional.

Dincolo de beneficiile de moment, este important sa intelegem ca terapia naturista (in special cea energetica) si tratamentul alopat se pot combina (de cele mai multe ori)  in folosul pacientului.