AGRESIVITATE

Agresivitatea_man_2012 vign

Agresivitatea sau violenta este un tip de comportament caracterizat prin actiuni distructive, ostile, obstructive sau dureroase. Ea este o expresie negativa a furie. Furia este o emotie umana de baza si o reactie naturala la situatiile in care nu avem control. Exista multe lucruri ce pot declansa sau contribui la furie, cum ar fi actiunea altei persoane, un eveniment, stres (ex. cel de la servici, asteptari neimplinite, sentimente ranite, lipsa de respect, umilire, jena, gelozie si tristete. Depinzand e modul de expresie si control, furia poate fi pozitiva sau negativa. Ea este pozitiva atunci cand persoana isi constientizeaza aceasta stare fara ajutorul altuia si incearca sa adreseze problemele ce au generat-o. Persoana poate gasi modalitati contructive (muzica, gimnastica) prin care se elibereaza de furie.

Furia exprimata negativ duce la comportamente nesanatoase de tipul agresivitatii si violentei. Persoana poate deveni o amenintare pentru ceilalti, poate marca negativ relatiile personale in familie si la serviciu etc.

Cca 90% din persoanele cu comportament agresiv/violent apartin urmatoarelor subtipuri:

1)  subtip A : iesiri episodice, temperament dificil, morocanos, alternand cu perioade de comportament excelent si remuscari dupa ce s-a calmat;

2)  subtip B: comportament violent, tot timpul in opozitie, mincinosi patologici, fara remuscari, sfidatori, cruzi, antisociali, fascinatie pentru foc, risc delicventa etc

3)  subtip C: tot timpul in opozitie, iritabil, impulsiv, non-violent, slab, realizari slabute la scoala sau la servici

4)  subtip D: oboseala, iritabilitate, non-violent, pofta de dulce, realizari slabute la scoala sau la serviciu

Statistici:

25% dintre barbati au un comportament tip A si B

0.3% din populatie au comportament tip B, dar acest procent ajunge la 20-50% in randul delicventilor.

11% din pers. cu ADHD au comportament tip C

*

SUPORTUL INFO-ENERGETIC IN AGRESIVITATE

Noi consideram ca acest tip de comportament este rezultatul dezechilibrelor electrice, biochimice si predispozitiilor genetice, si depinde mai putin de interactiunile sociale. Din acest motiv, consideram agresivitatea ca o tulburare comportamentala corectabila si oferim protocolul AgresSTOP pentru controlul acestei afectiuni.

Evaluarea energetica functionala AgresSTOP este o metoda de investigare unica deoarece permite:

  •  identificarea obiectiva a agresivitatii. Evaluarea aduce in plus
  • identificarea cauzelor agresivitatii: deficite nutritionale (treonina, acid folic, PABA etc), excese nutritionale (fenilalanina, cafeina, nicotina etc), deficite hormonale, exces dopamina, toxine (mercur, brom, aspartam etc), lipsa de somn etc.
  • identificarea afectiunilor conexe: pe plan psihic (anxietate, depresie) si fizic (hipertensiune, BCV, dureri de stomac, dureri de spate etc).

Terapia  AgresSTOP  urmareste eliminarea dezechilibrelor specifice fiecarei persoane, cu ajutorul electroterapiei (protocol specific SCIO ce contine: biofeedback, NLP, electroacupunctura, ZAP Emotions etc), fitoterapie, terapie nutritionala si ortomoleculara, aromaterepie (cf. indicatiilor SCIO), terapie cu flori Bach (cf. indicatiilor SCIO), meloterapie, coaching  etc

Protocolul AgresSTOP ofera suport energetic obiectiv, complet si eficient pentru dizolvarea tiparelor comportamentale centrate in jurul agresivitatii, precum si a afectionilor cauzatoare sau conexe.

Evaluarea functionala si terapiile energetice sunt integrate in modelul de coaching co-activ pentru sanatate, care ajuta pacientul sa-si depaseasca blocajele energetice si sa-si activeze resursele proprii pentru a-si transforma comportamentul si a se bucura de o noua calitate a vietii personale si interpersonale.

 

Referinte:

  • “Cranial Electrotherapy Stimulation Reduces Aggression in a Violent Retarded Population: A Preliminary Report”, Allen Childs, M.D., F.A.P.A. ; The Journal of Neuropsychiatry and Clinical Neurosciences 2005;17:548-551
  • Smith, Ray B. Microcurrent therapies: emerging theories of physiological information processing. NeuroRehabilitation, 17(1):3-7, 2002.