GRASIMEA: DEPOZIT DE ENERGIE SI … TOXINE !

 

Grasimea (tesutul adipos) reprezinta depozitul de Energie al organismului:  ea este compusa din adipocite care stocheaza in mod pasiv excesul de carbon, sub forma de acizi grasi esterificati (trigliceride). Grasimea este a doua substanta ca abundenta in organism (dupa apa), ea reprezentand intre 5-60% din totalul greutatii corporale, in functie de varsta, sex, alimentatie si absorbtie, consum energetic etc. Tesutul adipos contine: 80-85% grasimi, 10% apa, 2% proteine, carotenoizi (cca 80-85% din total carotenoizi in organism), vitamina E etc.  Dupa rolul ei, grasimea se imparte in:

  • grasime structurala, care protejeaza organele si incheieturile si nu este consumata in timpul proceselor metabolice;
  • grasimea normala, care este raspandita in tot organismul si care este folosita drept combustibil in procesele normale;
  • grasimea anormala, cea care se acumuleaza in zone ca : abdomenul, soldurile, picioarele, partea de sus a mainilor, gatul – si are efecte nocive asupra sanatatii

Dar grasimea nu este doar un depozit de energie sau un suport structural …  ci este si un organ activ,  ce sintetizeaza si secreta numeroase enzime, factori de crestere, citokine si hormoni care sunt implicati in homeostazia energetica globala.  Adipokinele sunt implocate in modularea unei game largi de raspunsuri fiziologice, care includ controlul  apetitului si balanta energiei. Procesele metabolice specifice controlate de tesutul adipos includ metabolismul lipidelor, homeostaza glucozei, inflamatia, angiogeneza, hemostaza (controlul coagularii sangelui) si presiunea sangvina.

 

Si nu doar atat …

din pacate grasimea reprezinta si un depozit pentru majoritatea toxinelor din organism:

  • in medie avem fiecare 91 de toxine stocate in grasimea organsimului;
  • sunt de aprox. 200 de ori mai multe toxine stocate in celulele tesutului adipos decat in sange !!!
  • grasimea din tesutul sanului poate concentra de 700 de ori mai multe pesticide organoclorurate tip DTT fata de sange
  • studiul NHATS (EPA):  4 solventi si un compus tip dioxina existente in 100% dintre probe, numai din ele rezultand  o incarcatura toxica intre 57.4-6,350 ng de toxine per gram de grasime;  alte noua chimicale au fost gasite intre 91-98% dintre probe:  benzen, toluen, clorobenzen, etilbenzen, DDE, trei tipuri de dioxine su un furan. In plus, PCB-uri au fost gasite in 83% si beta-BHC in 87% dintre probe.  In total, incarcatura toxica existenta in 76% dintre indivizi a ajuns la 25,704 ng din aceste 20 de toxine per gram de grasime (nu incarcatura totala) !

 

Ce fel de toxine poate ingloba grasimea ? Toxinele lipofile, in special acelea rezistente la degradarea biologica si chimica – asa numitii poluanti organici persistenti (POPs), ca:

  • solventi:  un studiu “National Human Adipose Tissue”  realizat de EPA  a aratat ca 4 solventi erau prezenti 100% in toate persoanele testate: xilen, dihlorobenzen, etilfenol si stiren. Acesti compusi organici volatili  (VOCs) se remarca prin neurotoxicitate centrala (capabilitati cognitive si memorie redusa, timp de raspuns incetinit, probleme coordonare, depresie, iritabilitate si oboseala) sau periferica (parestezii, tremor, miscari necoordonate), probleme renale, imunotoxicitate (tumori si cancer), dezechilibre endocrine (endometrioza, hipotiroidism, scadere TST, LH si crestere insulina, SHBG  –> infertilitate, reducere sperma, nr. crescut de avorturi spontane si risc crescut de malformatii fat), probleme hematologice si risc de deces din cauze cardiovasculare.

 

  • dioxine –  apar ca rezultat al unor procese industriale (inalbirea hartiei, productie pesticide / ierbicide etc)  sau naturale (eruptii vulcanice, focuri in padure), dar majoritatea expunerii (90%) este pe cale alimentara  (carne, produse lactate, peste si fructe de mare, dar mai ales in anumite mancaruri fast-food si inghetata);  expunerea la diverse tipuri de dioxina a fost asociata cu obezitatea, diabetul, cresterea colesterulului, hipertensiunea, sindromul metabolic si instalarea prematura si in forma agravata a aterosclerozei. De asemenea expunerea la dioxine favorizeaza cancerele la sani si prostata.

 

  • PCB (compusi bifenili policlorurati) -  există 209 izomeri PCB, însă doar cca 70 dintre ei sunt identificati in amestecurile existente pe piata. PCB sunt rezistenti la temperaturi înalte, au o volatilitate scazuta si sunt foarte stabili;  aceste calitati favorizeaza utilizarea lor industriala, dar stabilitatea lor impreuna cu solubilitatea ridicata in lipide, fac ca  izomerii PCB  sa aiba o capacitate sporita de bioacumulare in lanturile alimentare si o excretie naturala foarte limitata. Toxicitatea PCB se manifesta prin adipozitate viscerala crescuta, steatoza hepatica, dezechilibru adipokine (leptina, adiponectin, rezistin) etc

 

  • pesticide:  pesticidele organoclorurate si unele pesticide organofosforice sunt disruptori endocrini (implicati in aparitia sindromului metabolic, diabetului zaharat tip 2 si sindromului de ovare polichistice), si suspectati de efecte neurologice, imunologice si carcinogenice.

 

  • reziduuri uleiuri minerale (derivati titei) – studiu 1985:  48% din ficaturile si 46% din splinele contineau semne de lipogranuloame induse de uleiurile minerale; uleiurile minerale sunt permise a fi utilizate in produse cosmetice si alimente pana la 10 mg/kg/zi adica un adult de 68 kg poate consuma 680 mg/zi à 248 grame uleiuri minerale per an !!!  Uleiurile minerale sunt clasificate de World Health Organisation in Carcinogeni Clasa 1; ele se gasesc in  hrana (in produsele de panificatie ca agent de eliberare si lubrefiant, fructe si vegetale deshidratate, muraturi, carne inghetata, albusuri de ou – prafuri, condimente etc) si  produse cosmetice (sub denumiri gen: Mineral Oil, Petrolatum, Ozokerit, Micricristalline wax, Cera Microcristallina, Ceresin etc).

 

 

REFERINTE:

 

  • “Environmental Medicine: Current Toxicity, Solvents, Pesticides and Heavy Metals”  – Walter J. Crinnion – Alternative Medicine Review, vol. 5, 2000
  • “Diabetes, Metabolic Syndrome, and Obesity in Relation to Serum Dioxin Concentrations: The Seveso Women’s Health Study” – Marcella Warner,  Paolo Mocarelli,  Paolo Brambilla,  Amelia Wesselink,  Steven Samuels, Stefano Signorini, Brenda Eskenazi – - Environ Health Perspect. Aug 2013; 121(8): 906–911.
  • “Interference of pollutants with PPARs: endocrine disruption meets metabolism.” -   Casals-Casas C, Feige JN, Desvergne B. – Int J Obes (Lond). 2008 Dec;32 Suppl 6:S53-61
  • “Associations of organochlorine pesticides and polychlorinated biphenyls in visceral vs. subcutaneous adipose tissue with type 2 diabetes and insulin resistance” – Ki-Su Kim, Yu-Mi Lee, Sang Geol Kim, In-Kyu Lee, Hyo-Jeong Lee, Ji-Hyun Kim, Jeongkook Kim, Hyo-Bang Moon, David R. Jacobs Jr., Duk-Hee Lee  - Chemosphere  Volume 94, January 2014, Pages 151–157